Festivalul Scrisorilor VI. Autobiografic

Asociatia Hearth
acum 2 zile
7 min de citit

Actualizată în: acum 2 ore

Există o casă pe strada Parfumului, la numărul 19, în care scriitoarea și jurnalista Silvia Kerim a locuit toată viața. Din 2017, casa aparține Asociației Hearth, care a transformat-o într-un loc unde se repetă spectacole, se scrie, se citește cu voce tare și, o dată pe an, se creează un festival dedicat… lucrurilor pe care oamenii le notează pentru ei înșiși. Anul acesta, festivalul se întoarce acasă (într-un sens mai literal decât de obicei): în 2026, se împlinesc 95 de ani de la nașterea Silviei Kerim, iar ediția a VI-a a Festivalului Scrisorilor începe cu un omagiu adus femeii care a scris în camerele acestea.

Tema ediției este Autobiografic - eul ca arhivă vie. Între 10 septembrie și 10 noiembrie, au loc douăsprezece activități la București și la Focșani, și toate pornesc de la același material: jurnalul, scrisoarea, mărturia personală. Nu ca obiecte de muzeu, ci ca materie primă pentru teatru, artă vizuală și conversație publică. Festivalul aduce în fața publicului două spectacole în premieră, un spectacol-lectură scris de autori aflați la debut, două expoziții, patru seri de povestit și ateliere de scriere în două licee din Focșani.

Deschiderea: o bibliotecă, un parfum și oamenii care au cunoscut-o

Pe 28 septembrie, arhitecta-scenograf Diana Miroșu deschide instalația Biblioteca Parfumeriei, un omagiu construit nu din text, ci din simțuri. Raftul clasic devine o arhivă a emoțiilor: o structură de lemn masiv în care mirosul de hârtie veche se amestecă cu esențe rare, iar portretele scriitoarei - cu ochelarii aceia pe care nimeni nu-i confundă - compun o biografie tridimensională. Instalația nu se demontează după festival; rămâne în casă.

În aceeași seară are loc o întâlnire deschisă publicului cu câțiva dintre oamenii care au cunoscut-o și au lucrat cu Silvia Kerim. Este singurul moment din program în care arhiva nu e scrisă, ci vorbită.

Cu două săptămâni înainte, pe 10 septembrie, festivalul se deschide, de fapt, în altă parte: la Galeria MNȚRplusC din strada Monetăriei, unde artista vizuală Ilina Schileru curatoriază MNȚRplusCinci, o expoziție aniversară despre autoportret și arhivă personală - jurnalul cu adnotări, mapa de schițe, seria începută și niciodată terminată, temele puse în sertar. Expoziția rămâne deschisă până în octombrie și are tur ghidat.

Trei spectacole și patru feluri de a povesti

Cel mai personal lucru din programul acestei ediții începe într-o mină din Valea Jiului. Vasile Ungureanu scria poezii, cânta la lingură, umplea caiete cu reflecții filozofice și se retrăgea în pădure cu o sensibilitate căreia viața nu i-a oferit nicio scenă. Nepotul lui, actorul Vlad Pânzaru, i-a scris o serie de scrisori și, pornind de la ele, îl interpretează acum pe scenă. Vasile este teatru documentar construit din arhiva afectivă a unui artist pe care nu l-a cunoscut nimeni în afara familiei - un spectacol despre memorie, moștenire și dor, dramatizat de Alex Tocilescu, regizat de Monica Stoica, cu coregrafia și interpretarea Tamarei Găgeatu și scenografia Ștefaniei Pânzaru. Premiera are loc pe 1 octombrie la Casa Kerim, cu o a doua reprezentație a doua zi, iar pe 6 octombrie spectacolul se joacă la Teatrul Mic. O reprezentație suplimentară este dedicată exclusiv membrilor Asociației Niciodată Singur - Prietenii Vârstnicilor.

La celălalt capăt al registrului stă Acum, și cu lime! (6-7 noiembrie), comedia autobiografică a lui Octav Gheorghe despre anii lui în publicitate și despre presiunea de a fi „mereu creativ" la comandă. Sub gluma de birou, textul funcționează ca un studiu de caz: ce s-a întâmplat cu dialogul dintre oameni de când e-mailul, WhatsApp-ul și notificările în cascadă au preluat corespondența. Pe scenă, Florina Gleznea și Ștefan Pavel, în scenografia Dianei Miroșu.

Între ele, există patru seri în care cineva povestește ceva ce i s-a întâmplat:

Pe 11 octombrie, filosoful Sebastian Grama pornește de la G. A. Fotino, un personaj care a bântuit subsolurile culturale bucureștene în anii '90 și 2000, pentru a ajunge la Pessoa, Borges și Umberto Eco. Misterioasele note performativ-autobiografice ale unui heteronim este o conferință-spectacol despre ce se întâmplă cu autobiografia atunci când autorul își inventează un alt nume - cu muzicianul Maxim Belciug și actrița Elina Grama.

Pe 13 octombrie, regizoarea Cristina Iliescu pune față în față scrisorile pe care bunica ei, Sophia, i le trimitea fiului său în 1968 și mesajele pe care ea le primește în 2026 de la propria fiică. Îți scriu dintr-un timp care nu te mai găsește leagă patru generații într-o singură conversație și întreabă, fără să dea răspunsul, ce se pierde între scrisoarea care așteaptă și mesajul care primește răspuns în treizeci de secunde. Alături de ea, actrița Iulia Verdeș.

Pe 15 octombrie, jurnalista Ioana Penescu povestește cum, după trei operații majore în cinci ani, s-a întors la scris - și cum, căutând prin arhiva familiei soțului ei, în Italia, a dat peste un teanc de scrisori trimise din București la mijlocul secolului al XIX-lea. București-Genova și retur: 1860-2026 este povestea cercetării care a urmat, însoțită de o mică expoziție de scrisori și de o proiecție de fotografii de epocă.

Iar pe 31 octombrie, Cronica vieților noastre schimbă direcția: în loc de biografii contemporane, corespondența unor oameni care nu mai sunt de mult: Ion Ghica, I.L. Caragiale, Regina Maria, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Nicolae Tonitza - scrisori în care, pe lângă idei și sentimente, se strecoară notațiile mărunte ale zilei, singurele care spun cu adevărat cum se trăia atunci. Le citesc artiști de azi, într-o serată coordonată de Genevieve Fieraru și Marius Chivu.

Cei care încep acum

O parte din ediție nu se vede pe afiș, pentru că se construiește pe parcurs. Șase până la opt tineri autori, selectați pe baza unui text autobiografic scurt, lucrează în sesiuni de mentorat cu regizorul Eugen Jebeleanu, autorul și interpretul spectacolului Prețul aurului. Rezultatul se aude public pe 17 octombrie, în spectacolul-lectură Voci tinere. Texte proprii, coordonat de Jebeleanu împreună cu Natalia Cebanu - pentru unele dintre texte, prima oprire dintr-un drum mai lung.

În paralel, cincisprezece tineri de peste 16 ani intră în stagii de fotografie, jurnalism cultural și organizare de evenimente, sub îndrumarea lui Mihai Smeu și a Denisei Cotor. Ei documentează festivalul din interior, de la repetiții până la aplauze; din munca lor rezultă jurnalul online al ediției și o expoziție cu cele mai bune douăzeci de fotografii.

Vezi apelul pentru stagii

La Focșani, scrisori care se deschid peste ani

Ultima parte a festivalului se mută la Colegiul Național „Al. I. Cuza" și la Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu". În atelierele Capsula timpului, coordonate de Natalia Cebanu și Alma Nicole Boiangiu, elevii își scriu o scrisoare adresată lor înșiși, pe care urmează să o deschidă peste un timp ales de fiecare. Cine vrea transformă apoi scrisoarea, integral sau doar bucata pe care e dispus să o arate, într-un scurt material video.

Totul se termină pe scena Ateneului Popular „Gh. Pastia", la Scrisoare către viitor: Alma Nicole cântă, Natalia Cebanu recită, iar elevii care vor urcă și ei să-și citească propriile scrisori, alături de colegi de la secțiile de muzică și actorie. Întrebarea serii e una singură - ce valori vrem să luăm cu noi mai departe? În hol, mese cu hârtie și plicuri îi așteaptă pe toți cei care vor să folosească seara și pentru ei, ca să scrie cuiva drag sau lor înșiși, fără grabă.

Povești care merită auzite

Toate poveștile din ediția asta au existat înainte să ajungă la noi - într-un sertar, într-un jurnal, într-o cutie cu scrisori din Italia. Noi nu facem decât să le dăm o scenă. Ce mă surprinde, an de an, e cât de mulți oameni vin la festival convinși că viața lor nu e destul de interesantă ca să fie povestită - și cât de repede se răzgândesc după ce ascultă pe altcineva.

Natalia Cebanu, director artistic al Festivalului Scrisorilor

Un festival al firelor (in)vizibile

E o ediție ca un autoportret. Văzut în oglindă sau în istorii de familie. Pe 10 septembrie, expoziția aniversară realizată de artiștii MNȚRplusC explorează o temă profund autobiografică, în timp ce deschiderea oficială din 28 septembrie, dedicată scriitoarei Silvia Kerim, ne arată ce a rămas în urma ei, recompunând laboratorul și arhiva artistei.

Avem 2 spectacole în premieră, în 1, 2 și 6 octombrie, respectiv în 6 și 7 noiembrie – primul, despre istoria unui artist necunoscut în afara familiei sale, interpretat de nepotul său, actorul Vlad Pânzaru; al doilea, despre viața într-o agenție de publicitate. Sunt spectacole cu haz și emoție, așa cum sunt și restul întâlnirilor imersive: o seară în compania unui nume care a bântuit subculturile bucureștene din anii '90-2000 (G. A. Fotino) sau câteva ceasuri trăgând cu urechea la conversațiile prin scrisori a 4 generații; scrisorile românilor celebri sau povestea total neașteptată a unei genealogii italiene, așa cum i s-a arătat jurnalistei Ioana Penescu în arhiva soțului ei.

Și, poate cel mai important, autoportretul în lucru, al vocilor de acum, căci 6-8 tineri dramaturgi vă vor împărtăși, prin text, propria poveste. E o ediție de mare intimitate, în care prezentul, trecutul și viitorul se alipesc ca într-un caleidoscop..

Doina Dogăroiu, manager-producător al Festivalului Scrisorilor

Informații practice

Evenimentele au loc la sediul Asociației Hearth, str. Parfumului nr. 19, București, cu excepția celor găzduite de Galeria MNȚRplusC (str. Monetăriei nr. 3), Teatrul Mic și, la Focșani, de cele două licee partenere și Ateneul Popular „Gh. Pastia".

Sala din strada Parfumului are 40 de locuri, așa că accesul la evenimentele de aici se face pe bază de rezervare prealabilă. Program complet și rezervări pe asociatiahearth.ro

Despre Asociația Hearth

Asociația Hearth este o organizație culturală independentă, fondată în 2017 în casa scriitoarei Silvia Kerim și a cineastului Mircea Veroiu. În aproape nouă ani a găzduit peste 400 de evenimente și și-a păstrat aceeași preocupare: să dea tinerilor artiști și adolescenților un loc în care să lucreze, un mentor și un context în care să debuteze. Numai în 2025 a organizat 126 de evenimente și 7 premiere, cu 3.854 de participanți direcți.

Festivalul Scrisorilor este cel mai longeviv proiect al asociației. Ediția a V-a, Love & War, dedicată memoriei celui de-al Doilea Război Mondial, a adunat 934 de participanți și 12 parteneri instituționali; 86,8% dintre cei prezenți erau la primul lor contact cu festivalul.

Proiect cultural finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Parteneri: Teatrul Mic, Galeria MNȚRplusC, Asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor, Asociația Hestugma, Colegiul Național „Al. I. Cuza" Focșani, Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu" Focșani.

Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Internațional, Scena.ro / ARPAS, Bookhub, IQads, Să fiți cuminți.